Ce aș bea la cârciumă

Adicția mea a început cam de pe la 8-9 ani, din vina mamei. Sătulă de milogelile mele, mi-a pus în mână, cu o lipsă de conștiență providențială, o licoare veche de câteva sute de ani, italiană, cu etichetă ciudată, prăfuită, de care nu credea că o să trec: Bertoldo&bERTOLDINO S-a instalat o stare de semi-catalepsie, rigiditate corporală reiterată în două-trei poziții, necesare susținerii chivotului. Când, odată încheiat, am reluat ritualul, dedicându-mă cu fervoare, aproape extatic, anumitor părți, ai casei au oftat din greu, ușurați, pe de o parte, de sarcina lor de a-mi adăpa cu ceva setea aceea, îngrijați, pe de alta, de anii lungi de dependență, izolare și nedumerire din partea multora, de spațiul cheltuit cu atâtea vestigii sorbite în uitare de sine, abandonate și tânjite iarăși. Aveam toate semnalmentele împătimitului: ochii se uitau prin lucruri și oameni, sprâncenele se ridicsaeră la colțuri, pleopele, cu umbre castanii. Era clar, trebuia încercat cu sanatoriul, dar, refuzând ce mergea la alții vineri seara, sâmbăta și în multe alte zile, m-au declarat "Fără speranță".

Almost

I almost killed a man today I felt no guilt, I felt no shame- "He made mistakes", my mind had said, It served him right, the twisted lad... And still my heart was beating fast And melted all my mind believed. Today I see how close to "dead" I was.

Bătaia săgeții

"Este o victorie și în a fi crud, iar răul pe care îl faci pentru a te întări este un rău de care nu vei fi chemat niciodată să dai seamă.Păcatul stă în ceea ce îți amintești, fără hotar, împotriva oricui, și în desființarea propriei amintiri, rareori norocoasă" (H.-R. Patapievici- Zbor în bătaia săgeții")

"Adevărul e simplu, iar miraculosul îmbracă întotdeauna straie umile" ( H.- R Patapievici- "Zbor în bătaia săgeții")

umanitate

"...-adevărul pe care un om îl înţelege, adevărul pe care vrea să-l trăiască devine adevărul adevărat al fiinţei lui.Acest adevăr aparţine dinamismului interior, şi acest dinamism, această forţă îl modelează zi de zi, îl face cu timpul să devină ceea ce gândeşte. Creăm deci propria fiinţă cu fiece clipă.Or, eu vreau să-mi împlinesc destinul fără întârziere.Or, destinul fiecărui om este să devie perfect. Eu caut, mă căznesc pe cât pot...Etica interioară, impusă nu de oameni sau societate, ci legea interioară, care stă în inima fiecărui om şi care cere împlinirea, desăvârşirea omenescului. Cuvântul "umanitate" este un cuvânt sfânt. Şi eu mă simt responsabilă de omenescul din mine. Nu vreau pentru cine ştie ce slăbiciune ascunsă în mine, ca în fiecare om, să mă orbească şi să mă facă să accept un lucru care-mi place, dar care, poate, mă va opri din mersul meu interior..." (Henriette-Yvonne Stahl-Pontiful)

Comunicarea totală (de tip "vecin")

-Bună! -Bună! -Ce fac? -Bine. Dar eu? -Şi tu.

Două vorbe

"Cele două vorbe de neînţeles ale umanităţii: "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi totul ţine de "amorul propriu". Dar te cunoşti şi vezi că nu eşti interesant.Sau că nu poţi şti ceva esenţial despre tine ca om decât cunoscând pe alţii, infinit mai interesanţi, mai înzestraţi şi mai reliefaţi ca tine.(...) Tot ce se ştie e infinit mai de preţ decât ce ştii sau poţi şti şi nu te poţi prefera când vezi ce mare e dreptatea altora" (C. Noica-Jurnal de idei)