Cronologia unui act jurnalistic ratat
11 august 2015, platforma on-line a săptămânalului "Kamikaze" găzduieşte articolul domnului Cătalin Prisăcariu cu titlul "(ANCHETĂ) Doamna Daciana e femeie de casă: spală. Bani"
http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/ancheta-doamna-daciana-e-femeie-de-casa-spala-bani/
17 decembrie 2015, elevii clasei a IX-a A ai Colegiului Naţional "George Coşbuc", Cluj, susţin teza la limba şi literatura română, după programa în vigoare http://www.edu.ro/index.php/articles/12774, cu subiectul în format electronic ORIGINAL, mai jos, delimitat prin linie punctată spre identificare. Autenticitatea documentului se probează prin screen print, delaraţii etc.
Notă
Subiectul tezei urmăreşte aspecte din programa de specialitate, care, din raţiuni metodologice, de spaţiu şi timp de lucru efectiv, nu se poate valorifica integral.
Textul-suport îl constituie partea de început din articolul domnului Cătălin Prisăcariu, sub formă de citat, cu imediata menţionare a titlului şi a sursei, conform uzanţelor unui asemenea document şcolar. Textul jurnalistic apare invariabil la proba orala a examenului de bacalaureat.
Cerinţele, în formă AUTENTICĂ, NEFALSIFICATE, cuprind o terminologie specifică, iar accepţiunile aferente, restrânse la sfera teoriei literaturii (nu au sensul larg, comun), sunt libere de orice fel de politizare a actului didactic.
Lucrare scrisă la limba şi literatura română pe semestrul I
Subiectul I
Citeşte cu atenţie textul şi răspunde la întrebări:
“Daciana este o mamă eroină: ea nu doar spală și crește copii cu bona filipineză, ea face și pîine, și dulciuri, le și vinde și, mai nou, are și crâșmă. Și are și bani de nu mai prididește să umple declarația de avere cu ei. Ceva, însă, doamna Daciana tot nu are: explicații pentru cum a făcut banii ăia.”
(Doamna Daciana e femeie de casă: spală. Bani Revista Kamikaze)
- Scrie un argument pentru apartenenţa textului la un stil funcţional……………1p
- Arată cum este construit jocul de cuvinte din titlu, numindu-l…………………1p
- Presupunând că fragmentul dat este doar deschiderea unei naraţiuni, numeşte perspectiva narativă……………………………………………………………..1p
- Scrie două enunţuri cu perechea paronimică temporal-temporar……………..1p
- Explică dacă faptele/situaţiile prezentate în text sunt verosimile/neverosimile/reale……………………………………………………1p
Subiectul al II-lea
Scrie o continuare de minimum 300 de cuvinte la fragmentul dat, astfel încât să rezulte un text de ficţiune literară…………………………………………………...………………4p
Notă
Se acordă 1p din oficiu; -0,05p/greşeala de punctuaţie, -0,10/greşeala de scriere/exprimare
...................................................................................................................................................................
Programa clasei a IX-a, în vigoare (selecţie)
http://www.edu.ro/index.php/articles/12774-
"COMPETENŢE GENERALE
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în
diferite situaţii de comunicare
2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea
diferitelor texte literare şi nonliterare
3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
Valori şi atitudini
• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de
comunicare
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
2.5 compararea trăsăturilor
definitorii ale comunicării în
texte ficţionale şi nonficţionale
- ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr
- scopul comunicării (informare, delectare, divertisment etc.)
- reacţiile receptorului (cititor, ascultător)
RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
I. LITERATURĂ
2. Ficţiune şi realitate
• texte jurnalistice (reportaj, interviu, articol, anunţ publicitar etc.)
II. LIMBĂ ŞI COMUNICARE
2.1. Receptarea diverselor tipuri de mesaje
- schema comunicării concepută de Roman Jakobson (componentele şi funcţiile actului
de comunicare)
- informaţia verbală în mass-media audio-vizuală (ştiri radio, ştiri TV)
- factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (codul, canalul, contextul)"
Et caetera
12 ianuarie 2016, elevii clasei a IX-a A primesc evaluarea după barem a lucrării semestriale
24 ianuarie 2016, site-ul identificabil în linkul http://www.stiridecluj.ro/social/cluj-teza-la-limba-romana-cu-doamna-daciana-sotia-lui-ponta, cu specific informativ, face public următorul document, care NU ESTE SUBIECTUL DE TEZĂ DAT CLASEI A IX-a A, C.N."G. Coşbuc", după cum se poate vedea prin comparaţie cu ORIGINALUL, prezentat mai sus.
Până în prezent, 31 ianuarie 2016, falsul document şcolar a făcut ocolul media fără ca cineva, persoană sau instituţie, să (se) (auto)sesizeze.
NOTĂ IMPORTANTĂ!
În documentul original, s-au operat MODIFICĂRI esenţiale, prin ELIMINARE, REFORMULARE, REAŞEZARE în pagină, RECONTEXTUALIZARE, astfel încât, prin pervertirea sensului cerinţelor, să poată fi acuzat profesorul de politizarea actului didactic, rezultând un FALS, un MUTANT.
24 ianuarie 2016, site-ul identificabil în linkul http://www.stiridecluj.ro/social/cluj-teza-la-limba-romana-cu-doamna-daciana-sotia-lui-ponta, cu specific informativ, face public următorul document, care NU ESTE SUBIECTUL DE TEZĂ DAT CLASEI A IX-a A, C.N."G. Coşbuc", după cum se poate vedea prin comparaţie cu ORIGINALUL, prezentat mai sus.
Până în prezent, 31 ianuarie 2016, falsul document şcolar a făcut ocolul media fără ca cineva, persoană sau instituţie, să (se) (auto)sesizeze.
NOTĂ IMPORTANTĂ!
În documentul original, s-au operat MODIFICĂRI esenţiale, prin ELIMINARE, REFORMULARE, REAŞEZARE în pagină, RECONTEXTUALIZARE, astfel încât, prin pervertirea sensului cerinţelor, să poată fi acuzat profesorul de politizarea actului didactic, rezultând un FALS, un MUTANT.
Observaţii asupra formulărilor din articolul de presă "informativ". Consecinţe
1.Identificarea unei persoane se face după nume şi prenume, deci "Doaman Daciana" din textul-suport poate fi "Ponta" sau nu. Numele propriu "Ponta" nu figurează nicăieri în teză.
2.E adevărat, elevii au primit, atenţie, urmează un citat din ştire, <<la teza de la Limba Română un subiect despre ”Doamna Daciana” >>, dar "documentul (sublinierea mea) obţinut de Ştiri de Cluj" şi făcut public pe site nu e cel AUTENTIC, nu se menţionează nici sursa, nici nu se exprimă o cât de mică rezervă asupra acestora, chestiune de minimă deontologie profesională.
3.Ce se întâmplă dacă, în loc de "Elevii de la un liceu de elită din Cluj-Napoca ar fi primit (sublinierea mea) la teza de la Limba Română un subiect despre ”Doamna Daciana”, care seamănă foarte bine cu soția fostului premier Victor Ponta" am avea o ştire de felul "Corpul C de clădire al unui liceu de elită din Cluj-Napoca ar fi luat foc", iar lângă text să apară o imagine a liceului "Coşbuc", într-un incendiu masiv, "prelucrat" în vederea unor "efecte speciale" şi eliminându-l din decor pe jonglerul cu flăcări, chemat să-i anime pe elevii blazaţi...?
-Pe când o asemenea ştire? Pe când orice fel de ştire? Şi până când?
4.Jocul "jurnalistic" facil cu modurile şi timpurile verbale de tipul "AR FI PRIMIT", sugerând o acţiune din trecut plauzibilă, nu SIGURĂ , şi care, pentru un ochi neatent echivalează cu "AU PRIMIT"-acţiune din trecut, sigură, reală dezinformează în fapt şi nu poate face obiectul muncii unui ziarist profesionist.
4. Efectele acestui act de jurnalism informativ ratat sub incidenţa scopului de bază-informarea curată-, a aspectelor morale mai mult decât complicate au lovit în planul vieţii personale, au decredibilizat profesional, au traversat instituţiile chemate să analizeze falsul cuiva incapabil să-l diferenţieze pe "IX", de "XI"...
5. Urmărind faptele, observăm că, deşi a trecut mai bine de o lună de la susţinerea tezei, subiectul, multiplicat prin xerocopiere şi lăsat elevilor, "a interesat " presa numai după aflarea rezultatelor.
6.Situaţiile prezentate sunt deosebit de grave. Ele se cer investigate de către asociaţiile profesionale şi instituţiile abilitate prin (auto)sesizare, iar cei responsabili să-şi asume toate consecinţele, inclusiv penale!
-Sunteţi gata, domnule avocat ?
1.Identificarea unei persoane se face după nume şi prenume, deci "Doaman Daciana" din textul-suport poate fi "Ponta" sau nu. Numele propriu "Ponta" nu figurează nicăieri în teză.
2.E adevărat, elevii au primit, atenţie, urmează un citat din ştire, <<la teza de la Limba Română un subiect despre ”Doamna Daciana” >>, dar "documentul (sublinierea mea) obţinut de Ştiri de Cluj" şi făcut public pe site nu e cel AUTENTIC, nu se menţionează nici sursa, nici nu se exprimă o cât de mică rezervă asupra acestora, chestiune de minimă deontologie profesională.
3.Ce se întâmplă dacă, în loc de "Elevii de la un liceu de elită din Cluj-Napoca ar fi primit (sublinierea mea) la teza de la Limba Română un subiect despre ”Doamna Daciana”, care seamănă foarte bine cu soția fostului premier Victor Ponta" am avea o ştire de felul "Corpul C de clădire al unui liceu de elită din Cluj-Napoca ar fi luat foc", iar lângă text să apară o imagine a liceului "Coşbuc", într-un incendiu masiv, "prelucrat" în vederea unor "efecte speciale" şi eliminându-l din decor pe jonglerul cu flăcări, chemat să-i anime pe elevii blazaţi...?
-Pe când o asemenea ştire? Pe când orice fel de ştire? Şi până când?
4.Jocul "jurnalistic" facil cu modurile şi timpurile verbale de tipul "AR FI PRIMIT", sugerând o acţiune din trecut plauzibilă, nu SIGURĂ , şi care, pentru un ochi neatent echivalează cu "AU PRIMIT"-acţiune din trecut, sigură, reală dezinformează în fapt şi nu poate face obiectul muncii unui ziarist profesionist.
4. Efectele acestui act de jurnalism informativ ratat sub incidenţa scopului de bază-informarea curată-, a aspectelor morale mai mult decât complicate au lovit în planul vieţii personale, au decredibilizat profesional, au traversat instituţiile chemate să analizeze falsul cuiva incapabil să-l diferenţieze pe "IX", de "XI"...
5. Urmărind faptele, observăm că, deşi a trecut mai bine de o lună de la susţinerea tezei, subiectul, multiplicat prin xerocopiere şi lăsat elevilor, "a interesat " presa numai după aflarea rezultatelor.
6.Situaţiile prezentate sunt deosebit de grave. Ele se cer investigate de către asociaţiile profesionale şi instituţiile abilitate prin (auto)sesizare, iar cei responsabili să-şi asume toate consecinţele, inclusiv penale!
-Sunteţi gata, domnule avocat ?
...şi acum, semnele falsificării
Încă din gimnaziu, recunoaştem formularea "Lucrare scrisă la limba şi literatura română pe semestrul...", centrată sus, pe foaia cu subiectul, şi reluată de elev la rezolvare, dar, observăm, în deplină vacuitate pe "teză". Cât de mici, o urmă tot ar fi rămas din caracterele respective, ceea ce nu ar fi obligat la a scrie cu pixul albastru obiectul verificării, clasa etc. Apoi, se mai obişnuieşte o stimulare cam de felul "Citeşte cu atenţie textul de mai jos şi răspunde la întrebări:", după care se dă un text, fragment sau integral, OBLIGATORIU secondat, jos, în dreapta,de numele autorului, titlu, publicaţie etc
"Făcătura" îşi reproduce, cu chiu, cu vai, un titlu plin savoare în articulaţiile sale lingvistice, care însă "devine după facultăţi". De o pildă, "Doamna Daciana e femeie de casă: spală. Bani " zice un pic altceva decât "Doamna Daciana e femeie de casă: Spală bani", şi asta trecând peste ortografierea cu majusculă a verbului lavabil. Desigur, reproducatorul a reţinut ca, undeva, cam pe la coadă, apare, aşa, o literă, mai mare...Bau! Nu există motive ca acesta (repro...) să nu promoveze, că s-a trudit şi a înţeles, en gros, sensul. Domnule Prisăcariu, taaare te vrei exclusivist!
Să nu ne sperie însă cele două linii negre, în unghi ascuţit, imediat sub text: ele au nevinovata chemare să însemneze locul extirpării titlului şi a sursei, "Kamikaze". Această operaţie dimpreună cu eliminarea parţială a semnelor citării, spânzurate de "Doamna, induc cititorului ideea că autorul infeminei este profesoara, cum s-a şi întâmplat! Aici numai cei îndrituiţi, recte, psihologii ar avea ceva de analizat în privinţa unui supraeu auctorial de falsuri suficient de prostatic pentru a considera un semiplagiat atât de rudimentar nedetectabil.
"Specialistul"
După ce expediază în derizoriu principii docimologice triviale precum ordonarea itemilor după nivelul de dificultate, în corelaţie cu palierele limbii, baremul de notare etc, autorul tezei naţiunii probează nesperate valenţe creative; capul de opera te surprinde prin insinuarea unui atac la o persoană, iar dezinvoltura de bidinea a formulărilor inepte, altoită pe băţoşenia unui anumit gen de "şef" tulbură de-a dreptul. Dincolo de agresivitatea implicită, exprimarea rudimentară de tipul "scrie în o pagină o ficţiune", "Propoziţii cu temporal-temporal", "stilul funcţional de fragment" nu poate fi decât a unui studiant începător într-ale limbii române sau a vreunuia, dramatic înstrăinat de ea. Comerţ inexistent cu orice fel de text sau informaţie culturală, anxietate a actului de limbaj. Descalificant, pentru orice profesor, deosebit de grav pentru unul de limba română!
-Adică, de prin clasa a V-a, elevii recunosc cu mândrie de iniţiat rolul cratimei de a marca rostirea împreună a prepoziţiei "într(u)" cu articolul nehotărât"o", iar colea, prin a IX-a, copăcel-copăcel, naturalizează termenul "ficţiune" .
Şi aşa ajungem la punctul nevralgic. A se compara "Explică dacă faptele prezentate în text sunt verosimile/neverosimile/reale", din original, cu reducţia "Cum sunt faptele din fragment (verosimile, reale, neverosimile)?"-
La disciplina de specialitate, termenii "verosimil"/"neverosimil" diferenţiază între faptele/situaţiile care imită realitatea, în proza de tip realist, şi cele puţin credibile, ce ţin de fantastic, supranatural, miraculos etc, ambii integrându-se convenţiilor legate de "ficţiunea litarară", univers creat de autorul ei pentru a oglindi realitatea ca fapt posibil, sau, dimpotrivă, un "ceva" imposibil, eventual, greu probabil. Mai există însă şi texte precum memoriile, jurnalele, mărturiile, despre a căror veridicitate sau valoare de adevăr, cel puţin faptic, putem să ne îndoim sau nu, în absenţa probaţiunii. Cu alte cuvinte, avem un text ficţional sau unul nonficţional, poate informativ, că prea seamănă cu ceea ce auzim în jur..
- Răspunsul se află în elementele paratextuale, autor, sursă, titlu. Pe deplin inocenţi, ne putem întreba ce fel de specific ar avea o revistă cu asemenea nume, în ideea că un "kamikaze" "semnifică", pentru mine, cititorul. Efectul umoristico-satiric sesizat încă din itemii anteriori ne orientează spre un text jurnalistic, că doar au identificat deja, unii, stilul publicistic, pe deplin compatibil însă cu mijloacele expresive ale literaturii. Obiectivul didactic maximal constă în a verifica dacă şi în ce măsură elevii sunt capabili de reflecţie şi gândire critică: ce dovezi avem că faptele, actanţii sunt reali? Dacă avem dovezi, lucrurile sunt simple, în rest , ne rămâne să cântărim credibilitatea sursei. Necesitatea unui asemenea exerciţiu o dovedeşte faptul că un document de circulaţie internă, un subiect de teză, trunchiat şi "povestit" idiot a trecut drept autentic, în ciuda faptului că a ieşit dintr-o şcoală "de elită", cu profesori şi teste aşişderea...
Cu alte cuvinte, la punctul 5, "profesorul recent" a exclus sugestia unui raţionament - argumentare, obligând la alegeri de compromis, cu amendamente.
Ultimul subiect prilejuieşte unei generaţii crescute de literatura phan(ta)sy contribuţii de calibru la tezaurul satiric, prin evocări precum scheletul din dulap, vrăjitoarea sau mai recent studiatul pact cu Diavolul. Domnule Prisăcariu, ei vă concurează serios în tema abordată, deşi fără să ştie!
...după mai bine de un veac, ne întrebăm şi astăzi: "Cine poate ghici în ce vagon era ruptă aţa plumbuită şi răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? Cine a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe. Nu se poate ştie cine a tras manivela."
După ce expediază în derizoriu principii docimologice triviale precum ordonarea itemilor după nivelul de dificultate, în corelaţie cu palierele limbii, baremul de notare etc, autorul tezei naţiunii probează nesperate valenţe creative; capul de opera te surprinde prin insinuarea unui atac la o persoană, iar dezinvoltura de bidinea a formulărilor inepte, altoită pe băţoşenia unui anumit gen de "şef" tulbură de-a dreptul. Dincolo de agresivitatea implicită, exprimarea rudimentară de tipul "scrie în o pagină o ficţiune", "Propoziţii cu temporal-temporal", "stilul funcţional de fragment" nu poate fi decât a unui studiant începător într-ale limbii române sau a vreunuia, dramatic înstrăinat de ea. Comerţ inexistent cu orice fel de text sau informaţie culturală, anxietate a actului de limbaj. Descalificant, pentru orice profesor, deosebit de grav pentru unul de limba română!
-Adică, de prin clasa a V-a, elevii recunosc cu mândrie de iniţiat rolul cratimei de a marca rostirea împreună a prepoziţiei "într(u)" cu articolul nehotărât"o", iar colea, prin a IX-a, copăcel-copăcel, naturalizează termenul "ficţiune" .
Şi aşa ajungem la punctul nevralgic. A se compara "Explică dacă faptele prezentate în text sunt verosimile/neverosimile/reale", din original, cu reducţia "Cum sunt faptele din fragment (verosimile, reale, neverosimile)?"-
La disciplina de specialitate, termenii "verosimil"/"neverosimil" diferenţiază între faptele/situaţiile care imită realitatea, în proza de tip realist, şi cele puţin credibile, ce ţin de fantastic, supranatural, miraculos etc, ambii integrându-se convenţiilor legate de "ficţiunea litarară", univers creat de autorul ei pentru a oglindi realitatea ca fapt posibil, sau, dimpotrivă, un "ceva" imposibil, eventual, greu probabil. Mai există însă şi texte precum memoriile, jurnalele, mărturiile, despre a căror veridicitate sau valoare de adevăr, cel puţin faptic, putem să ne îndoim sau nu, în absenţa probaţiunii. Cu alte cuvinte, avem un text ficţional sau unul nonficţional, poate informativ, că prea seamănă cu ceea ce auzim în jur..
- Răspunsul se află în elementele paratextuale, autor, sursă, titlu. Pe deplin inocenţi, ne putem întreba ce fel de specific ar avea o revistă cu asemenea nume, în ideea că un "kamikaze" "semnifică", pentru mine, cititorul. Efectul umoristico-satiric sesizat încă din itemii anteriori ne orientează spre un text jurnalistic, că doar au identificat deja, unii, stilul publicistic, pe deplin compatibil însă cu mijloacele expresive ale literaturii. Obiectivul didactic maximal constă în a verifica dacă şi în ce măsură elevii sunt capabili de reflecţie şi gândire critică: ce dovezi avem că faptele, actanţii sunt reali? Dacă avem dovezi, lucrurile sunt simple, în rest , ne rămâne să cântărim credibilitatea sursei. Necesitatea unui asemenea exerciţiu o dovedeşte faptul că un document de circulaţie internă, un subiect de teză, trunchiat şi "povestit" idiot a trecut drept autentic, în ciuda faptului că a ieşit dintr-o şcoală "de elită", cu profesori şi teste aşişderea...
Cu alte cuvinte, la punctul 5, "profesorul recent" a exclus sugestia unui raţionament - argumentare, obligând la alegeri de compromis, cu amendamente.
Ultimul subiect prilejuieşte unei generaţii crescute de literatura phan(ta)sy contribuţii de calibru la tezaurul satiric, prin evocări precum scheletul din dulap, vrăjitoarea sau mai recent studiatul pact cu Diavolul. Domnule Prisăcariu, ei vă concurează serios în tema abordată, deşi fără să ştie!
...după mai bine de un veac, ne întrebăm şi astăzi: "Cine poate ghici în ce vagon era ruptă aţa plumbuită şi răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? Cine a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe. Nu se poate ştie cine a tras manivela."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu