De câte feluri e vinovăţia?
-De două, să zicem, faţă de ceilalţi, când le greşim, şi faţă de noi, când, da, ne greşim.
...cea mai rea?
-Mai grea este cea faţă de mine, când văd că am greşit altuia, conform standardelor mele privind perfecţiunea mea. Deznădejdea lui Iuda."Am vândut sânge nevinovat" . N-o fi ştiut asta înainte? Cu siguranţă, atâta doar că s-a smintit, poate din invidie, de gelozie...cu arginţii s-a minţit singur, nu pentru ei s-a făcut vânzător, căci au rămas în biserică. Vreo ieşire...?A încercat, spunand cuvintele de mai sus prigonitorilor, dar a fost prea târziu să mai îndrepte lucrurile, Iisus era întemniţat. Răscumpărarea greşelii a fost imposibilă, iar pe cel trădat îl aştepta moartea. Pentru Iuda, n-a cântat de trei ori cocoşul, nici nu avea cum plânge el lacrimile pietrei/Petru.
Amarnic sunt urâţi nedreptăţiţii, când vinovaţii nu-şi pot ierta ticăloşia faţă de dânşii, dar mai ales ticăloşia de a nu face nimic pentru răscumpărare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu