complexul vinii şi al răscumpărării

     Cei născuţi  prin anii 50, în ţara de origine a celei mai mari conflagraţii din istorie, au crescut într-o atmosferă puternic  marcată de vină şi, în absenţa metabolizării  sănătoase a acestui complex colectiv, au încercat din instinct reechilibrarea, aşezându-se pe talerul balenţei ideologice "de stânga", în ciuda unor contraargumente de neignorat.Nu de incapacitate intelectuală vorbim, de lipsa empatiei etc, ci de un orb blocaj afectiv de tipul "Suntem de vină, şi trebuie să plătim", însă nu cât ar trebui, în virtutea unei convenţii,  asta deja s-a încercat, sub diverse forme de compensaţie, materială şi morală, ci  "proporţional cu nevoia noastră de răscumpărare". Această compulsie, încă de actualitate, poate fi satisfăcută mai bine prin fii, căci, nu-i aşa, părinţii suferă mai mult în carnea copiilor, oferiţi ofrandă străinului de astăzi, în care se poate identifica tipologia victimei de altădată, deşi de ajutat ar fi unii, mai aproape, dar îndreptaţiţi sunt doar alţii; ei se pot purta asemeni călăuilor acelor vremuri, într-o inversare de roluri justiţiară."Stânga" serveşte justificarea "corectitudinii politice", vina, pe aceea subterană, de sacrificare a sinelui celor pe care, în fond, îi dispreţuim cel  mai mult şi de care ne pasă  cel mai puţin.